Sfântul Nicolae Velimirovici, Tâlcuire la Tatăl Nostru, apărută în cadrul colecţiei dedicate Sfântului Nicolae Velimirovici

28 Octombrie 2005

Această cărticică este una dintre mărgăritarele duhovnicești pe care Sfântul Nicolae Velimirovici le oferă sufletului nostru, pentru a-l înfrumuseța și a ne înălța și mai mult mintea și inima la cele cerești. Fiindcă ea ne tâlcuiește cea mai de preț și cea mai potrivită rugăciune - pe care ne-a învățat-o Însuși Mântuitorul nostru - prin care omul se poate apropia de Dumnezeu. Prin această rugăciune, Domnul nostru Iisus Hristos ne învață numele cel adevărat al lui Dumnezeu în relația Sa cu noi: „Tatăl nostru". Mărturisim astfel trăirea vie a acestei legături cu Dumnezeu, prin care a dispărut distanța dintre om și Dumnezeu, fapt mărturisit și de Sfântul Apostol Pavel când spune: „Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Parinte!" (Rom. 8, 14, 15). Ne numim copiii lui Dumnezeu și străduința noastră trebuie să fie aceea de a ne face vrednici de acest nume, amintindu-ne mereu ca facem parte dintre cei cărora Hristos „le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu" (In. 1,12). „Nu este cinste mai mare în cer sau pe pământ decât aceasta", ne spune
Sfântul Nicolae Velimirovici în minunata sa tâlcuire.
ceastă cărticică este una dintre mărgăritarele duhovnicești pe care Sfântul Nicolae Velimirovici le oferă sufletului nostru, pentru a-l înfrumuseța și a ne înălța și mai mult mintea și inima la cele cerești. Fiindcă ea ne tâlcuiește cea mai de preț și cea mai potrivită rugăciune - pe care ne-a învățat-o Însuși Mântuitorul nostru - prin care omul se poate apropia de Dumnezeu. Prin această rugăciune, Domnul nostru Iisus Hristos ne învață numele cel adevărat al lui Dumnezeu în relația Sa cu noi: „Tatăl nostru". Mărturisim astfel trăirea vie a acestei legături cu Dumnezeu, prin care a dispărut distanța dintre om și Dumnezeu, fapt mărturisit și de Sfântul Apostol Pavel când spune: „Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Parinte!" (Rom. 8, 14, 15). Ne numim copiii lui Dumnezeu și străduința noastră trebuie să fie aceea de a ne face vrednici de acest nume, amintindu-ne mereu ca facem parte dintre cei cărora Hristos „le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu" (In. 1,12). „Nu este cinste mai mare în cer sau pe pământ decât aceasta", ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici în minunata sa tâlcuire.