Cartea ne reaminteşte criteriile normalităţii în condiţiile României de astăzi: o Românie unde normalitatea tinde să devină o insultă, unde calităţile Românilor sânt prezentate, acolo unde mai există, ca detestabile, în timp ce Ortodoxia este condusă cu îndemânare înapoi spre templul zeului necunoscut.
„De regulă, titlul unei cărţi încearcă să exprime într'o formă concentrată conţinutul ei, fapt valabil şi în cazul cărţii de faţă. Cu precizarea că, la rândul ei, cartea nu face altceva decât să explice ideea formulată în titlu: vremea are o măsură, iar măsura ei este normalitatea. Ideea este de domeniul evidenţei, aşa cum se întâmplă cu lucrurile adevărate. Dar tocmai pentru că sânt adevărate, ele sânt în primejdie: în primejdia de a fi deturnate, sau pur şi simplu contestate, negate de-a dreptul. De aceea, «adevărurile simple, evidente, trebuie apărate», notează hotărât Winston, protagonistul romanului 1984 al lui Orwell, în jurnalul său. Ele sânt apărate prin mărturisirea lor. Dacă este adevărat că vremea are o măsură şi că măsura ei este normalitatea, atunci cel care decide criteriul normalităţii devine stăpânul vremii: «Cine controlează trecutul, controlează şi viitorul. Cine controlează prezentul, controlează trecutul» sună sloganul Partidului. Împotriva celor care hotărăsc, în funcţie de propriile lor scopuri şi interese, criteriile normalităţii, încercăm prin această carte să amintim că normalitatea este definită şi dată deja de Cel care a făcut şi lumea, şi omul, şi vremea." (Autorii)