Scara

Sfântul Ioann Scărariul

Această vestită scriere ascetică a Sfântului Ioan Sinaitul, adresată iniţial monahilor, a devenit unul dintre cele mai însemnate îndreptare ale Bisericii către dobândirea mântuirii. Numită uneori „Scara dumnezeiescului urcuş,” cartea este împărţită în treizeci de „trepte” şi înfăţişează un tablou al tuturor virtuţilor (faptelor bune), alături de multe pilde şi referinţe istorice, luate îndeosebi din viaţa monahală, ce zugrăvesc aplicarea practică a învăţăturilor. „Scara” a avut o mare înrâurire asupra vieţii multor Sfinţi, printre care Theodor Studitul, Petru Damaschin, Serghie din Radonej, Theofan Zăvorâtul. Între numeroasele traduceri româneşti ale „Scării,” ediţia Mitropolitului Veniamin din 1814 (prima ediţie tipărită în limba română) este o realizare de vârf. Părintele Dumitru Stăniloae socotea că „un merit deosebit al versiunii tipărite de Veniamin Costache este că, pe de-o parte, ea caută să redea textul neparafrazat şi cât mai pur al Scării, pe de alta, că adaugă la sfârşitul fiecărui «Cuvânt» un număr mare de «scolii» care-l explică, şi anume un număr cu mult mai mare decât cele din P. G. După toată probabilitatea, Veniamin Costache a luat aceste scolii din manuscrisele greceşti folosite.”

Sfântul Ioan Scărarul a intrat în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai la sfârşitul veacului al VI-lea, la şaisprezece ani. După moartea Stareţului său, Cuviosul Martirie, se retrage în pustie, într`un loc numit Thola, unde a vieţuit vreme de 40 de ani. Ajunge vestit pentru marea sa măsură duhovnicească. Spre sfârşitul vieţii, monahii îi cer să primească a fi igumenul Mănăstirii Sinai. În acest răstimp, a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea igumenului Ioan al Mănăstirii învecinate Raith. Biserica îl prăznuieşte la 30 Martie şi în Duminica a Patra din Marele Post.