Românii
Poporul tradiției imperiale

Dan Botta

A publicat apoi periodica „Dacie”, ziar de nobilă ținută care a luminat în întunericul din jur candela răsăritului ce avea să vie, dând teme și temeiuri de încredere în noi și în trecutul nostru de slavă, tunând și fulgerând olimpian împotriva trivializatorilor misiunii noastre românești, întemeiat pe o vastă erudiție istorică și pe impresionant de justă atitudine exegetică, deși lovea în frunte istoria reptilină – ca orice istoric, totdeauna pe măsura istoricilor – care căutau să lumineze chipul țării cu raze de împrumut. /Mircea Vulcănescu/

Ceea ce m-a impresionat mai mult la Dan Botta, n-a fost nici extrem de serioasa lui cultură clasică, pe care n-am mai întâlnit-o la nici un om din generația mea. Numai el citise în textul original pe Platon, pe Plotin și frecventase îndelung tragicii și istoricii greci în texte, pe Virgiliu, pe Catul, pe Augustin, pe Villon sau pe Dante. Nu mă impresiona, spun, erudiția lui strălucită, făcută nu din lucruri învățate, ci din prietenia din toate zilele cu aștrii, nici felul în care frecvetarea cotinuă a izvoarelor dădea convorbirii cu el bogăția și rezonanța pe care nu le-au avut convorbirile cu cei ce trăiesc în tovărășia izvoarelor de a doua mână. Nu mă impresiona nici vecinica lui tovărășie cu dicționarele de rădăcini greco-romane, care dădea covorbirilor cu el un miez pe care nu-l găseai la nimeni altul din oamenii generației mele; ceea ce mă impresiona la el era unitatea de expresie în care-și construise ființa, stilul vieții. /Mircea Vulcănescu/