...Normalitatea nu e punctuală. Normalitatea nu poate fi consumată, ca o pradă. Nu ești normal deoarece consumi normalitate: deoarece îți cumperi o casă, faci mici pe grătar la conac, te zaharisești mic burghez sau bei porto fără să pătezi incunabulele din colecția proprie pe care tocmai le răsfoiești în vila de la Snagov. Ești normal dacă trăiești normal, dacă generezi normalitate.
Dar normalitatea nu e o modalitate de devorare a realității, ci de perpetuare a ei, de perpetuare a prezenței, și chiar o formă umilă de transfigurare a ei. Normalitatea e lucrarea realității, e lucrarea firii. Normalitatea e buna noastră așezare în fire, buna noastră așezare creaturală: firescul. Normalitatea e așadar legată de prezența în lume a persoanei, a omului creat după chipul și lucrând să ajungă după asemănarea lui Dumnezeu.
Omul normal e cel care recunoaște că libertatea e totuna cu adevărul, și că ambele sânt o cale, adică se cer trăite, nu doar observate de la distanță astronomică. Omul care se înrobește falselor libertăți poate consuma "normalitate," dar nu poate perpetua normalitatea.
Mircea Platon - istoric, scriitor, căsătorit, tată a doi copii
Șirului de personalități care ne sânt date ca modele de oameni păstrați în posteritate prin memoria culturală, noi răspundem cu persoane mântuite, eliberate de nimbul "posterității" prin întâlnirea cu Hristosul Cel Răstignit și Înviat. Cu un puști de șapte ani, cu un Petrovici care opunea tancurilor bolșevice o mușcată îngrijită în fereastră, cu Ernest Bernea, cu Gheorghe Racoveanu, cu un episcop Sârb întemnițat la Dachau, cu un Eminescu, acest om normal care vorbește despre o Românie normală și pe care elita încearcă să-l facă să vorbească în propriul ei nume, adică împotriva României profunde.
Gheorghe Fedorovici - traducător și publicist creștin ortodox, căsătorit, tată a un copil
